Sambata seara in Bucuresti. Ma obisnuisem sa merg la o nunta, un botez, se mai insoara omul, isi mai boteaza copilul… Acum, gata, sunt libera!

Hai sa mergem intr-un club, un pub, sau chiar un plub! De data asta vreau ceva nou, sa ma uimeasca, si nu ma opresc pana nu il gasesc. Ce fac! Las Audi-ul in parcare si iau autobuzul. Ha, ca mi se pare cool! Coboram in centru si mergem pe jos, pe la Unirii. Imi amintesc ca am citit intr-o revista despre un pub, nou si inedit. E chiar in drum. Trecem de Biserica Sf. Gheroghe, si facem stanga spre Spitalul Coltea.

Bleah. Pute, domne! Am ametit, e pestilential. Am halucinatii, cred ca am ajuns in iad! Nu, in iad miroase a ars, aici sunt niste vapori vineti-verzui ca o voma! Ma opresc si ma sprijin de un zid. Prin ceata imbacsita de duhoarea fecalelor de pe marginea drumului vad locatia. E pe Mavrogheni. E ora 22.00. Pe lenga sila, ma trece si o frica, mica. Un grup de rromi se certa in mijlocul strazii. Doi copilasi, de vreo 2-3 ani, se joaca prin praful statut din drumul nostru. Un caine ametit si aproape mort de foame ne ocoleste timid.

Am uitat, eram cumva in centrul Bucurestiului? Da, cetateni, nu recunoasteti peisajul!? Bun, ma rog. Vedem firma, pe latura unui imobil de la inceputul secolului trecut. E noua si noncorformista. Aveam sa constatam ca numele nu are nicio legatura cu ceea ce se intampla inauntru! Citim: TAIE CRAPU’ si intram. Nu prea e lume, dar e supercurat. E pe doua nivele. Mobilier din lemn patinat, proaspat zugravit, personal superdragut.

De ce am venit aici? Pentru o bere nefiltrata si pentru una japoneza. Si ne place, ca baietii au avut niste idei trasnet. Adica, poti sa stai la masa si sa joci un monopoly, o tabla, un sah, chiar si dame. Sunt rafturi ticsite cu carti, iar daca iti pofteste sufletul poti citi cu o cafea in fata, fara ca cineva sa te deranjeze.

Poti sa crezi ca acest loc se afla acolo?