Uitându-mă pe UTV, văd un clip al celor de la Akcent, ups! Astă-vară, că de azi e toamnă, am avut surpriza de a face plajă chiar lângă plaja închiriată de TVR pentru emisiunea estivală prezentată de Măruţă! Hotelul unde am locuit avea o plajă închiriată şi era chiar acolo, lângă Măruţă.

Şi, uite aşa, se face că într-una dintre dimineţi ne-a fost dat să auzim, o Doamne, minunatele voci ale celor de la Akcent. Nu ştiam dacă e vis sau realitate! Să fie chiar ei? Câţiva fraieri curioşi şi vreo câteva pipiţe proaste şi dornice de a se vedea la TVR, încercuiseră „sala tronului lui Măruţă” şi priveau, salivând, la idolii lor, Akcent. Dacă afonii ar avea un regat, ei ar fi regi! Dacă surzii ar putea să-i audă, ar vrea să rămână surzi! E ceva în vocilele lor care te îndeamnă la genocid. Atroce. Dar, tot respectul, domnilor, băieţii cântă live.  
Şi fac nişte probe la început şi le iese râu de tot, dar cică de vină sunt sculele TVR-ului. Nu ştiu ce au difuzat pe post, dar ce s-a auzit pe plajă a întors meduzele la mama lor! De ce nu se opresc când trebuie, oare nu există o limită a prostiei?

Domnilor, vă spun, slavă celor din studioul de înregistrări unde Akcent se vaită, mă rog, cântă. Slavă unor compozitori geniali care compun pentru aceste imitaţii de cântăreţi. Slavă consilierilor lor de imagine şi celor care îi promovează. Akcent este un produs comercial, într-unambalaj plăcut vederii.

Plini de ei, ca o gogoaşă plină cu gem, nu s-au oprit aici. Am ajuns să-i văd behăind şi la Callatis 2007. Acelaşi chin continuu. De ce,măi băieţi? Pentru că se vinde. Ce ştim noi fraierii care cumpărăm despre câte  zeci de persoane stau în spatele unor marionete ca aceştia, pentru ca ei să pară ceea ce vedem la finalul actului de creaţie al părinţilor lor din showbiz.

Domnilor, stati bine? Daca nu, asezati-va. Sa va spun ce m-a socat sau poate ca ati vazut si dvs! Expresia absoluta a kitsch-ului, ba nu, jignim kitsch-ul. Prostul-gust dus la extrem, intr-o galaxie indepartata…( hai, ca deja v-am adus unde voiam! ) este oglindit in imaginea a doi porumbei albi, impaiati si pusi pe capota unuia dintre ultimele modele de automobil Mecedes, alaturi de niste pampoane albe, grotesc de mari, reprezentand decoratiunea de mare gala pentru o nunta cu staif!

Credeti ca exista pe lumea aceasta ceva mai odios vederii!? Ma refeream, mai ales, la aranjamentele care se folosesc la nunti.

Eu, nu.

In aceeasi emisiune plina de emotii urbane si rurale, vorbim de o emisiune unde se pun in discutie 2 nunti, unde miresele se fardeaza strident si burlesc in fata camerelor de filmat, m-a umplut de respect povestirea uneia dintre mirese: “ Pai, rochia si diadema sunt aduse din America si au costat 1.200 $.” (who cares?)

Imi pare un circ bizar toata chestia asta cu nunta. Vine o “nashe” care rupe turta in capul miresei, care se afla in fata blocului si sta ca o vedeta sa o vada vecinele, ca, de, veni mirele sa o ia de acasa, de la ma-sa! Dar, stiti, mireasa e mandra, ca mirele venit de peste ocean, omul e american de la mama lui, vede si el cum e la noi traditia. Ca la ei nu s-a pastrat nimic din traditii (nu ca ar fi avut ce). Mai apare si cate un tataie mandru de tuica facuta in curtea blocului, nu cum are ei viski.

La noi e bine, e frumos. Si mai vine si momentul darului, atunci cand toata lumea se simte jenata sa dea plicul. Dar cat se da si cat e tacamul…

Pai ce credeati, ca maretzul Marutza se duce la shkoala? El cica face facultate, dar colegii nu-l prea vad p’acolo. In plus, mi-a shoptit o viorea ca are obiceiu’ sa se milogeasca pe la profi, ca sa-l treaca clasa. Ca sa nu ramina de marutza…